Monday, October 18, 2010

http://www.dayswithmyfather.com/

Am primit de la un prieten drag, site-ul de mai sus. O carte in miniatura cu un munte de sentimente ascuns intre paginile-i virtuale. Instinctiv, chipul tatalui meu mi-a rasarit in fata ochilor. Mi l-am reamintit asa cum il stiu dintotdeauna: falnic, cu mustata neagra, mandru in uniforma albastra de ofiter de aviatie, cu mainile puternice care ne saltau pana la cer si ne prindeau mereu cu aceeasi siguranta, cu palme mari care stiau sa alinte si sa dojeneasca cu la fel de multa iubire, cu glasul hotarat care se impunea de la prima vorba. De la el am invatat ce inseamna cinstea, daruirea si sacrificiul. Tot de la el bucuria de a iti duce munca la bun sfarsit si de a fi implinit prin ceea ce faci. El m-a invatat ce insemna rasplata unui pahar de vin, facut cu mainile proprii in mijloc de septembrie. Bucuriile simple tot el mi le-a aratat atunci cand mi-a fost greu sa le identific. Dragostea pentru poezie mi-a semanat-o in suflet de mic si, tot el, a stiut sa ma instruiasca ca delicatetea sufleteasca trebuie sa fie principala calitate a unui barbat.
Desi mustata a inceput sa-i incarunteasca, il simt la fel de aproape ca acum 20 de ani. Prin gestul simplu cu care isi cuprinde nepotul in brate, imi retraiesc si eu inca o data copilaria. Stiu ca nu am cu ce il rasplati... ca si in fata Tatalui ceresc sunt gol de fapte sau ganduri bune. Nu imi ramane decat sa ma straduiesc sa fac si eu asemeni lui.

10 comments:

Dreamer said...

Asa cum ai scris, iti pot spune ca ai acea delicatete sufleteasca ce se cere unui barbat.
Multi ar considera o slabiciune asta pentru genul masculin, dar eu cred ca e o dovada a faptului ca si barbatii au sensibilitate. Iar asta ne apropie ca oameni.
Ma bucur ca nu renunti la a scrie!

DN said...

Ti-am citit ultimul post. Vad ca tu renunti la a scrie. Poate te razgandesti. Cine o sa imi mai citeasca blogul? Si mai concret, eu ce mai citesc?

Dreamer said...

O sa-ti citesc blogul.De asta poti fi sigur! Acum, daca eu as scrie, n-as face decat sa-mi exprim nemultumirea. Si cine are nevoie de asa ceva? Cui ii plac plangaciosii?
Sunt nemultumita de mine, de greselile pe care le fac, de faptul ca nu pot sa accept o anumita stare de lucruri. E complicat. Trebuie sa-mi limpezesc apele.
Ce am scris in articolul despre constiinta este ceea ce am trait pe propria piele.
Multumesc pentru ganduri!

Dreamer said...

Nici pe tine nu as vrea sa te vad renuntand!:)

Dreamer said...

Hei, unde ai disparut? Vreau sa mai citesc ceva!

DN said...

Voi scrie in curand. Lipsa de timp si inspiratie m-au tintuit putin printre randurile scrise in trecut.

Dreamer said...

Scrii cu cerneala simpatica?

DN said...

Hmmmmm... cica blogul "doar viata" este deschis numai celor cu invitatie. De unde o pot obtine?

Dreamer said...

Asa scrie, dar este deschis doar pentru autor. M-am gandit sa iau o pauza. Dar astept sa scrii tu ceva.Acum nu prea am inspiratie. Insa, urmaresc ce se intampla pe aici!:)

Dreamer said...

Poate imi lasi o adresa de mail. Asta daca nu e o problema pentru tine.