A venit si-aici Craciunul

Să ne mangaie surghiunul.

Cade alba nea

Peste viata mea.

Peste suflet ninge.

Cade alba nea

Peste viata mea

Care-aici se stinge.

Radu Gyr

Curand va mirosi a cozonac. Trei Crai vor cauta din nou pe Imparatul Pacii. Un brad va incalzi inimi curate de copii. Nestingherit, Mosul bun va veni cu daruri si parfum de copilarie.

Colindul lui Radu Gyr - inlantuit de maini omenesti, dezlegat de "brate parintesti" - ar trebui citit in fiecare biserica in ziua Craciunului. Avem nevoie de aduceri aminte: a celor ce au patimit pentru neam si Hristos; a mai micilor Lui frati si surori ce isi vor petrece Craciunul parasiti, nevoiti si intristati; a celor ce isi poarta poverile langa noi nevazuti; a Lui Hristos Insusi, prunc umil in pestera din Betleemul Iudeii. 

E greu sa gasesc cuvinte: sunt putine clipele traite fara a-l sti in preajma; am mers la aceeasi scoala, am batut in lung si-n lat acelasi Bucuresti, ne sunt dragi aceleasi locuri. Pana si cele ce ne despart ne unesc. Ne leaga amintiri, bucurii si tristeti. In monotonia mea incapatzanata, mi-a presarat mereu un cuvant vesel, o vorba buna, puterea de a merge mai departe. Este imaginea a ceea ce as fi vrut sa fiu. Cu atat mai mult din ziua Sfantului Nicolae al Mirelor Lichiei.