Wednesday, June 07, 2006

"Cred Doamne si marturisesc ca Tu esti Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu, Care ai venit in lume sa mantuiesti pe cei pacatosi, intre care cel dintai sunt eu."
Sfantul Ioan Gura de Aur

Cuvintele rugaciunii de pregatire pentru Sfanta Impartasanie... Pacat insa ca le uitam atat de repede si ca nu le urmam imboldul spre smerenie, spre golirea de sine si spre urmarea de Hristos. Nu acea spoita confesiune de crestin facuta in fata oamenilor, nu vizita la biserica de Craciun sau de Inviere, nu dragostea de slava desarta ci asumarea totala si neconditionata a jertfei Mantuitorului prin purtarea propriei cruci si a lepadarii de tot ceea ce e vechi in noi. Chipul smereniei? Insusi Hristos! Ne smerim cand recunoasteam in fata lui Dumnezeu prin spovedania catre duhovnic neputinta de a fi ceea ce suntem chemati a fi. Ne smerim cand realizam ca nimic din ceea ce avem, nici macar dramul acesta de credinta, nu ne apartine, ca suntem doar umbre haituite de himere, de taceri si incertitudini. Scapare nu avem decat la Hristos.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul.

Coborare in iad fara a deznadajdui. Asa ne invata Sfantul Siluan Atonitul. Sa mergem deci si sa facem si noi asemenea.


Sunday, May 14, 2006

Ar trebui sa ne fie viata o zbatere intre ciutura si cruce. "De nu se va naste cineva din apă si din Duh, nu va putea să intre în împărătia lui Dumnezeu." Si iarasi "Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie."


Tare sunt singur, Doamne, si piezis!
Copac pribeag uitat in campie,
Cu fruct amar si cu frunzis
Tepos si aspru-n indarjire!


Friday, April 28, 2006


Aici sunt eu
Un solitar,
Ce-a râs amar
Şi-a plâns mereu.

Cu-al meu aspect
Făcea să mor
Căci tuturor
Păream suspect.


... gust de gutui si de must; in ochi fulger de frunze moarte; in suflet iar copil, mergand alaturi de ai mei catre scoala intr-o zi de 15 septembrie...

Scîntei galbene

O femeie în doliu pe stradă,
O frunză galbenă tremura după ea -
Luat de-a oraşului sfadă,
Uitasem că toamna venea.

Era mai demult o stradă,
O şcoală, şi bruma cădea -
Prin săli, ca nimeni să-l vadă,
Un elev singuratic pălea.

Un om, în amurg, pe o stradă...
Pe foi nu mai ştiu cum trecea-
Sub ropot, şi-a lumii grămadă...
- Uitasem că toamna venea.

George Bacovia