Saturday, February 27, 2010

Ma bate gandul sa plec in Grecia macar pentru o saptamana. Un rucsac, camera de fotografiat si o carte de Radu Tudoran nu necesita prea multa pregatire. As merge la Athos sa il vad pe parintele Iakovos si sa o salut pe Maica Domnului. Apoi as colinda prin Salonic zile in sir; m-as opri doar pentru a mananca pe chei ca un vagabond, leganindu-mi picioarele in briza Egeei gandind la Ulise, sirene si himere. M-as amesteca printre greci in cafenelele din Atena delectandu-mi urechile in sunetul melodic al cuvintelor limbii lui Homer, m-as duce in Agora sa il ascult pe Sfantul Pavel. Lepadandu-ma de civilizatie as fugi pe o insula pustie, cu case albe si strazi inguste unde vapoarele vin rar si pleaca repede, unde totul pare incremenit in timp. Si as ramane acolo, ca o corabie cu panzele sfasiate de furtuna pe catargul rupt, privind zidurile bisericilor profilandu-se pe fundalul albastru-verde al Egeei in cantec de bouzouki si miros de ouzo.
Tocmai azi cand ma gandeam ca e bine ca nu imi citeste nimeni blogul, Google ma agaseaza cu capitalismul reclamelor platite. De parca un gand sau sentiment poate fi monetizat. Scriu rar si putin, sunt zgarcit cu vorbele, tacerea vorbeste mai clar pentru mine. Blogul imi da senzatia unei spovedanii facute in taina, in fata icoanei lui Hristos, dupa vecernie cand lumina apusului pune umbre lungi pe chipurile sfintilor. Ca si o spovedanie, cuvintele de aici le prefer nestiute.