Pe parintele Efrem de la Vatopedu l-am intalnit in dimineata Craciunului cand m-a "pescuit" din masa de oameni din biserica si m-a invitat in birou la o discutie. I-am simtit rugaciunea in ochii sfredelitori si plini de bunatate, iar vorba i-a tradat dragostea pentru Hristos. M-a intrebat de cele ce m-au manat la Athos, de proiecte de viitor. La final, mi-a strecurat cu smerenie si dragoste un plic cu bani si un calendar pe anul 2000. Banii i-am cheltuit pe biletul de tren inapoi spre casa, calendarul inca il pastrez deschis la poza manastirii Vatopedu. De atatia ani, aceeasi poza, aceeasi bucurie, aceleasi amintiri. Zilele acestea l-am vazut batran si bolnav, hartuit pe nedrept de haite de lupi, acuzat in chip mincinos de aceeasi farisei care L-au rastignit pe Hristos. Sunt sigur ca, prin mila Domnului, il voi redea in urmatoarea mea vizita la Athos ingrijindu-se cu aceeasi daruire de calugarii incredintati lui de Maica Domnului. Pana atunci, un gand bun si o smerita rugaciune de intarire.