Imi place singuratatea noptilor tarzii. Departe de zgomotul lumii, doar monotonia ceasului punctand monotonia propriilor ganduri. Ganduri la timpuri trecute, chipuri uitate, vorbe nespuse si locuri dragi. La fel unui marinar, imi caut si eu steaua mea polara, reperul care sa imi arate ca sunt pe drumul cel bun. De multe ori e greu de gasit, ascunsa de nori de furtuna. Alteori straluceste clara, langa prova. Si raman mai departe pe ganduri, ascultand cum ceasul ma duce catre o noua dimineata...