Tuesday, March 31, 2009

Doua faruri, apoi intuneric... Dunarea, invaluita de bezna, o intuiesc cenusie curgand molatec catre nord. Apoi Dobrogea: smerita, arida si pietroasa. Ascutimea unui minaret puncteaza pe alocuri rotundele domuri crestine. Un chip strain imi adanceste cuta de pe frunte si imi agaseaza constiinta cu aceeasi intrebare obsedanta careia insa ii refuz dreptul la raspuns, desi il stiam dinainte: acelasi dor de mare si de lanuri de floarea soarelui. "Trec fantome ale verii in declin..."