Ma bate gandul sa plec in Grecia macar pentru o saptamana. Un rucsac, camera de fotografiat si o carte de Radu Tudoran nu necesita prea multa pregatire. As merge la Athos sa il vad pe parintele Iakovos si sa o salut pe Maica Domnului. Apoi as colinda prin Salonic zile in sir; m-as opri doar pentru a mananca pe chei ca un vagabond, leganindu-mi picioarele in briza Egeei gandind la Ulise, sirene si himere. M-as amesteca printre greci in cafenelele din Atena delectandu-mi urechile in sunetul melodic al cuvintelor limbii lui Homer, m-as duce in Agora sa il ascult pe Sfantul Pavel. Lepadandu-ma de civilizatie as fugi pe o insula pustie, cu case albe si strazi inguste unde vapoarele vin rar si pleaca repede, unde totul pare incremenit in timp. Si as ramane acolo, ca o corabie cu panzele sfasiate de furtuna pe catargul rupt, privind zidurile bisericilor profilandu-se pe fundalul albastru-verde al Egeei in cantec de bouzouki si miros de ouzo.