Despre teologia rasariteana

Am scris acum ceva vreme un post mai lung pe un blog frecventat despre neputinta de a-mi apara convingerile ortodoxe si pe Hristos din chipul saracului ce cersea la un semafor in fata atacurilor unui crestin ce se declara mantuit. De atunci, obsesia juridica a crestinismului apusean m-a urmarit la tot pasul, invadandu-mi putinele clipe de liniste cu intrebari agasante si incercari de reconciliere intre crestinismul bunicilor si cel din jurul meu in care totul pare o mare sala de tribunal. A venit insa si raspunsul; pe cai negraite si nestiute, treptat si cu multa rabdare, zidul de care aveam nevoie a fost cladit fara nici un efort din partea-mi. Sfantul Vasile cel Mare a asezat ultima caramida: "Moartea nu a fost impusa de Dumnezeu. Am cazut prada ei prin revolta noastra. Dumnezeu este Viata si Viata este Dumnezeu. Noi ne-am revoltat impotriva lui Dumnezeu, noi am inchis portile harului Sau datator de viata."

Spiritul legalistic, ideea unui Dumnezeu razbunator care trebuie imbunat prin moartea propriului Fiu si a focului vesnic anume pregatit pentru cei neascultatori sunt straine Ortodoxiei. Totul este simplu, matematic: daca Dumnezeu este Viata, iar Adam s-a revoltat impotriva Lui, moartea devine alegerea noastra, ca opus al Vietii. Invierea lui Hristos, punctul culminant al crestinismului rasaritean, este biruinta asupra mortii, un act facut nu pentru a potoli mania unui Tata ofensat de greselile noastre, ci din dragoste. Aceeasi dragoste pe care, in viata de apoi, o vom experimenta ca binecuvantare sau chin in functie de efortul pe care il depunem pentru a ne "sincroniza" cu Dumnezeu. De vom fugi de dragostea lui Dumnezeu, prezenta Lui in viata de dincolo ne va rani neincetat pentru ca Dumnezeu este Iubire, iar noi am urat-o.

Ar fi frumos daca toate orele de religie ar incepe cu un citat despre iubirea lui Dumnezeu, esenta Ortodoxiei. In lumina dragostei lui Dumnezeu, toate capata un alt sens, vedem mai usor de ce postul, rugaciunea, suferinta, infranarea, smerenia, iubirea sunt necesare, ne intelegem mai usor chemarea spre a dobandi darurile Duhului Sfant asa cum spunea Sfantul Serafim de Sarov.