In timp ce alergam absent intre calculator si imprimanta, mi-am vazut pantofii prafuiti. Si mi-am amintit de copilarie si de ritualul de duminica seara cand tata ne pregatea pentru o noua saptamana de scoala. Gesturi firesti si atat de dragi. Abia acum, uitandu-ma in urma, realizez cat de mult imi lipsesc franturile acelea de delicata purtare barbateasca. O sa sun maine sa imi las sufletul sa zambeasca putin...
3 comments:
Nu uita sa suni. Da-i sufletului ceea ce-si doreste. E mai greu cand este prea tarziu.
Sa scrii mai des, imi place cum iti vibreaza sufletul!
Si mi-a placut poezia pusa pe blogul meu. Imi place Radu Gyr. Ce sa-ti mai spun? Scrie! Merita!
Dreamer, multumesc pentru post. Am sunat si mi-a prins bine. De scris scriu rar pentru ca am impresia ca nu am prea multe a spune. Imi place mai mult sa citesc gandurile altora.
Crede-ma ai multe de spus, iar gandurile tale sunt frumoase!
Post a Comment