Am ajuns cu greu, pe poteci incalcite si neumblate. In stanga a fost Egeea mai tot timpul pana cand drumul a cotit brusc si abrupt catre munte.
Obosit, cu picioarele zdrelite de loviturile dusmanoase ale pietrelor, cu spatele aflat inca sub apasarea unui rucsac carat zile la rand, ascult tacut in intunericul bisericii inlantuirea cantarilor din slujba de dimineata. Un psalt recita catre strana din stanga cuvintele slujbei; strana ii preia vorbele si le canta incet, fara graba, cu smerenie. Vine apoi randul stranei din dreapta. O pendulare continua in rugaciune, ramasita a timpurilor cand cei ce stiau canta nu aveau darul slovelor. O "gaselnita" frumoasa a grecilor de altfel, pe care o cultiva inca desi calugarii au doctorate la universitati renumite. Inteleg acum de ce le este usor sa stea ore in sir in miez de noapte, pironiti in strane sau ingenunchiati pe dalele de piatra veche si austera: sfintenia locului relativizeaza trecerea timpului, secundele se aglomereaza mai multe de 60 pentru a forma un minut.
Desi epuizat, slujba imi pare scurta. La final, dentistul calugar al Athos-ului ma ademeneste cu cateva bomboane de ciocolata la o discutie lunga printre ustensile dentare. Are ochi ghidusi si ras de copil, stie sa fie serios si sa glumeasca deopotriva de bine. Desi tanar, parintele Cosmas e un adevarat batran frumos (asa se traduce calugar).
Se face ziua repede, in caldura cabinetului stomatologic nu realizam ca intre timp totul e acoperit de zapada, eveniment exceptional chiar si in Halkidiki. La plecare, parintele Cosmas se invoieste sa faca o poza: straie negre, pe fundalul unei biserici in rosu bizantin acoperita de zapada. Ne umple cu voiosie buzunarele cu aceleasi delicioase bomboane de ciocolata, ne da indicatiile necesare pentru a nu ne pierde pe poteci uitate de lume si ne ureaza drum bun.
Ramane la poarta manastirii in timp ce noi ne grabim catre Egee gandind inca la slujba in care timpul incremenise. Ninge frumos si rar ca rugaciunea celor de la Philotheou...
7 comments:
Imi place comparatia din final!
..." ninge frumos si rar ca rugaciunea...", in timpul acela care comprima secundele sa incapa mai multe.
e bine aici pe blogul tau...! de ce nu ai postat si fotografia cu parintele cosmas...?
ps1 ..imaginea este un limbaj universal care subliniaza si desavirsete valoarea textului scris
ps2 multumesc de comentariu ...inseamna mult pentru mine ..!
Maestre, va multumesc pentru comentariu si aprecieri. Desi Athosul si-a lasat amprenta asupra mea, am o singura poza de acolo: cea cu parintele Cosmas. Nu este scanata, a ramas uitata intr-un album vechi cu poze din alta lume. O sa incerc sa o gasesc, pana atunci imi traiesc pelerinajul printre ganduri.
Imi place fotografia, mai ales fotografia dvs., a domnului Lazar si a lui Catalin. Mi-ar fi placut sa stiu mai multe despre arta in sine si sa imi insusesc cate ceva din secretele ei. Dar nu e tarziu niciodata, nu? Ma uitam zilele trecute dupa o camera mai performanta si cateva carti.
Cat despre comentariul meu, el nu se datoreaza decat abilitatii dvs. de a trezi stari delicate in sufletele noastre.
Au răbdare grecii la slujbe, chiar dacă biserica-i goală...
Deh... e greu la slujba, trebuie rabdare si intelegere a ceea ce se intampla. Am vazut insa si biserici pline. In Atena, de exemplu, o biserica veche, ingropata pe jumatate si avand deasupra un etaj al unei cladiri de birouri, era plina la ora 7:30. Cei mai multi au stat pana cand s-a terminat slujba la 8:00 apoi au plecat la munca. Mi-a placut ideea de a da oamenilor posibilitatea de a merge la liturghie inainte de a incepe munca. Parca da un alt inteles zilei.
Bun găsit! E dimineaţa unei zile de duminică pe care aş fi fost tentată a o socoti ... ca oricare - anostă. Citirea acestor "Gânduri" i-a dat şi sunet, şi culoare! Minunat scrise! Mulţumesc pentru ... clipa de-ncântare!
Danielle, multumesc smerit pentru aprecieri. Cred ca la mijloc e mai mult calitatea sufletelor ce-mi citesc "gandurile" decat maiestria cuvintelor mele.
Post a Comment