Dor de Grecia

Mi-a ramas gandul la Grecia si la Muntele Athos. Greu de inteles. Si mai greu de explicat. E o parte din mine ce ma defineste si, dupa atatia ani, imi e greu sa ma regasesc privindu-ma in oglinda. Am mereu impresia ca mi-as aduce aminte de mine pe malurile Egeei, langa Turnul Alb, sub un portocal la  Stavronikita sau in biserica de la Simonopetra. 

Si totusi, de ce Grecia? Ce tainice legaturi imi tin sufletul prins de taramul arid si stancos in care maslinii cresc razvratiti? Poate pentru sufletul ortodox al bisericilor albe pe fundalul albastru al marii. Sa fie oare strazile inguste ale Atenei? Sau poate piata Aristotelis din Thessaloniki? Cu siguranta, toate au inchegat o imagine de care acum imi e dor. Peste toate se suprapune Maica Domnului la muntele Athos, umbra Athosului nins, a cedrilor inaltati in rugaciune langa pesterile pustnicilor.