E greu sa gasesc cuvinte: sunt putine clipele traite fara a-l sti in preajma; am mers la aceeasi scoala, am batut in lung si-n lat acelasi Bucuresti, ne sunt dragi aceleasi locuri. Pana si cele ce ne despart ne unesc. Ne leaga amintiri, bucurii si tristeti. In monotonia mea incapatzanata, mi-a presarat mereu un cuvant vesel, o vorba buna, puterea de a merge mai departe. Este imaginea a ceea ce as fi vrut sa fiu. Cu atat mai mult din ziua Sfantului Nicolae al Mirelor Lichiei.
1 comment:
Nimic nu ne mai uneste...nici gandul!...
Post a Comment