Un solitar,
Ce-a râs amar
Şi-a plâns mereu.
Cu-al meu aspect
Făcea să mor
Căci tuturor
Păream suspect.
... gust de gutui si de must; in ochi fulger de frunze moarte; in suflet iar copil, mergand alaturi de ai mei catre scoala intr-o zi de 15 septembrie...
Scîntei galbene
O femeie în doliu pe stradă,
O frunză galbenă tremura după ea -
Luat de-a oraşului sfadă,
Uitasem că toamna venea.
Era mai demult o stradă,
O şcoală, şi bruma cădea -
Prin săli, ca nimeni să-l vadă,
Un elev singuratic pălea.
Un om, în amurg, pe o stradă...
Pe foi nu mai ştiu cum trecea-
Sub ropot, şi-a lumii grămadă...
- Uitasem că toamna venea.
George Bacovia
No comments:
Post a Comment